În violența împotriva femeilor se manifestă violența capitalului și a statului împotriva celor care își revendică drepturile
Viziunea Socialistă, 17.10.2026
Motivele pentru care am ieșit astăzi în stradă: poziționarea noastră fermă împotriva violenței asupra femeilor și împotriva femicidelor, sunt parte din revolta împotriva măsurilor de austeritate care afectează femeile și familiile lor. Cerințele noastre față de stat, să finanțeze programele pentru victimele violenței, să implementeze legile în forma lor completă, se leagă de revendicările privind investițiile în bunăstare, nu în militarizare și în forțele opresive ale statului. Acțiunea noastră de azi se plasează într-un context mai amplu, internațional.
În ultimile luni, în întreaga Europă, sute de mii de oameni au ieșit în stradă cerând schimbări radicale în politicile publice. Revendicările lor sunt adaptate la situațiile locale din fiecare țară, dar există un fir roșu care le traversează: ele se construiesc împotriva măsurilor politice care taie fondurile destinate școlilor, spitalelor, locuințelor și veniturilor sociale, în timp ce cresc bugetele pentru înarmare. Sau, altfel spus, împotriva violenței sistemului, cadrul general al violenței împotriva femeilor.
Femeile și persoanele care fac munci productive și reproductive, munci plătite și neplătite feminizate sunt cele mai afectate de aceste tăieri. Un exemplu recent în acest sens l-am văzut în Spania, unde Maricarmen Abascal, o femeie de 87 de ani cu dizabilități, a fost evacuată cu targa din locuința în care trăise de 71 de ani, după ce o firmă privată îi mărise chiria cu 230%. Apoi, jumătate de milion de oameni au manifestat la Madrid pentru locuințe decente și chirii accesibile, lucru ce a obligat firma să accepte întoarcerea ei acasă, dar Maricarmen a murit în spital pe 7 octombrie, înainte să mai apuce să revină.
Acest moment a fost doar picătura care a umplut paharul. În situația lui Maricarmen, au fost deja suficiente persoane în întreaga lume, nu doar în Madrid, iar dacă sistemul nu se schimbă, vor continua să mai fie!
În Franța, Germania, Portugalia, Albania, Serbia, Italia, au fost alte picături care au umplut paharul. Pentru că, peste tot, guvernele implementează măsuri de austeritate pentru cei care muncesc, protejează economic capitalul și direcționează tot mai mulți bani publici către înarmare. Școlile și spitalele sunt subfinanțate, locuința a devenit aproape exclusiv o marfă inaccesibilă claselor muncitoare, salariile nu mai pot acoperi nevoile de bază, iar protestele sunt întâmpinate de către state prin represiune. Acesta este contextul în care milităm pentru oprirea violenței împotriva femeilor. Pentru că siguranța trebuie să fie, în primul rând, economică și socială, iar apărarea să însemne asigurarea dreptății sociale și economice.
Oamenii din întreaga Europă cer o viață bună, adică educație publică de calitate, servicii publice bine finanțate, drept garantat la locuire, salarii decente, oprirea violenței polițienești și pace în locul militarizării. Desfășurate simultan, revoltele lor creează împreună un moment revoluționar. Dar, din păcate, ele și generează o reacție contrarevoluționară puternică – clasa privilegiată se apără atacându-i pe cei care își revendică drepturile prin forțele violente ale statului capitalist.
Și România este afectată de exact aceste probleme, la care se adaugă o criză politică care durează de câteva luni și pare să favorizeze fuga de responsabilitate a întregii clase politice. Speriați de cuceririle ideilor socialiste din Europa de Vest, politicienii și formatorii de opinie mainstream condamnă protestele populare din Europa de Sud și de Vest. Desigur, acest lucru nu este de mirare într-o țară în care anticomunismul a reprezentat practica și ideologia dominante ale construirii societății capitaliste. Aici, serviciile de informații, beneficiind de creșteri spectaculoase ale bugetului, au la îndemână o serie de mijloace pentru a stigmatiza revendicările sociale și socialiste ale oamenilor și pentru a descuraja exprimarea lor publică. Punctul culminant din această perioadă, în acest sens, a fost organizarea, în România, pe 1 octombrie, a unui exercițiu al forțelor de ordine din 19 țări privind „gestionarea demonstrațiilor violente” și „reprimarea revoltelor”. Considerăm că acest act a fost, în sine, o manifestare a violenței sistemului militarizat. O intimidare a celor mulți care vor să își revendice drepturile.
Trebuie să construim un alt viitor! Protestele din Europa arată că oamenii nu mai suportă politicile capitalismului.
De aceea, este nevoie să cerem, fără întârziere, totul.
Să cerem ca școlile, spitalele, creșele, adăposturile pentru victimele violenței și locuințele să fie finanțate constant și neîntrerupt ca infrastructuri de prim interes public, nu ca linii bugetare bune de tăiat atunci când e criză.
Să cerem o fiscalitate crescută pentru angajatori și pentru proprietarii marilor averi, nu pentru mame, pensionari și șomeri.
Să cerem ca locuința să fie un drept garantat printr-un fond public de locuințe sociale, nu o marfă tot mai inaccesibilă.
Să cerem salarizare adecvată și condiții de muncă decente pentru toată lumea angajată la stat și la privat.
Să începem, deci, să lucrăm în orizontul unei conectări a luptelor studenților, muncitorilor, sindicatelor, feministelor, ale chiriașilor și ale celor pentru pace, așa cum se întâmplă acum în multe țări europene, unde cu toții împreună convoacă greve generale.
Nici occidentală, nici orientală, lupta feministă e socialistă și internațională!
