Cum funcționează economia capitalistă? (2) Deficitul comercial și politicile economice ale statului [Interviu cu Petre Buciu]

Petre Buciu este medic specialist în medicină de laborator și cercetător independent pe teme economice, analist de date statistice, publicând analize socio-economice pe blogul său, dar și în rapoarte și articole științifice despre inegalități și sărăcie în capitalism. El este convins, că abordarea noastră critică trebuie să meargă dincolo de neoliberalism, spre o critică a capitalismului, și trebuie să includă și demonstrarea limitelor politicilor keynesiene și socialdemocrate în abordarea crizelor create de capitalism.

Prin acest interviu ne propunem să contribuim la o mai bună înțelegere a deficitului comercial, așa cum se petrece el în capitalism, fiind afectat de diverse politici guvernamentale informate de varii teorii economice. Desigur, mai ales pentru că acest fenomen macroeconomic este legat de comerțul internațional, am discutat și despre cum se leagă el de sistemul capitalist global inegal.

Întrebările abordate în interviu:

1. Ce este balanța comercială și deficitul comercial, respectiv contul curent și deficitul contului curent, și relație există între deficitul contului curent și deficitul comercial pe de o parte, și deficitul bugetar pe de altă parte. Deficitul comercial este bun sau rău, cum sunt abordate aceste lucruri de către diverse teorii economice ?
2. După 1990, România a avut tot timpul deficit comercial. Cum se leagă asta de modul în care s-a demantalat infrastructura economiei socialiste și cum s-a dezvoltat economia capitalistă în această țară ? În toată această perioadă s-a promovat ideea, că în acest context și în lipsa capitalului autohton, salvarea vine de la investițiile străine directe și prin  împrumuturi guvernamentale externe. Dar, se pare, că cele două soluții nu au rezolvat problema deficitului comercial, mai degrabă au reîntărit dezvoltarea dependentă și inegală a României. Nici modelul creșterii economice bazate pe investiții, promovate de liberali, nu a soluționat această problemă. Ce ne poți spune despre asta ?
3. După aceste definiții, să vedem mai concret, ce se importă azi în România, și ce se exportă din această țară. Apoi, să lămurim, ce înseamnă că o țară importă mai mult decât exportă. Ce este ‘țara’ în acest context ? Cine importă ? Cine exportă ? Dacă ne gândim la o firmă cu capital străin, de exemplu german, care produce ceva în România, de exemplu automobile, care ar fi interesele sale din punctul de vedere al vânzării produselor sale ? De ce este profitabil pentru ea să producă în România și să vândă în Germania ?
4. Cum se leagă deficitul comercial de modelul creșterii economice într-o țară sau alta? Abordarea marxistă ne spune că exportul bunurilor și serviciilor dintr-o țară sau alta reflectă faptul că acolo se produce mai mult decât populația poate consuma/cumpăra pe piața domestică. De ce se creează această situație în logica capitalismului ? Mai departe, abordarea marxistă ne mai spune, că exportul este chiar soluția la această contradicție dintre supra-producție (overproduction) și sub-consum (underconsumption). Aș zice, că exportul de bunuri și servicii exportă problema asta în alte țări. Ne ajută această abordare să înțelegem de ce au avut nevoie țările capitaliste centrale de țările semiperiferice din Estul Europe, ca piețe de desfacere, de exemplu ? Poți ilustra situația aceasta cu cazul în oglindă al Germaniei și României?
5. Am înțeles, că firmele importă sau exportă bunuri sau servicii în funcție de interesele lor microeconomice, adică de profitabilitatea lor individuală, nu le interesează dacă practicile lor generează sau nu deficit comercial la nivel macroeconomic. Să vedem acum, ce face statul capitalist în relație cu deficitul comercial, dar nu în general, ci pe două exemple extreme, cel al SUA și al României.
6. Să vedem acum câteva exemple privind fenomenul deficitului comercial, din Europa Centrală și de Est. Cum arată România față de aceste țări din punctul de vedere al deficitului comercial raportat la venituri salariale ? Vrei să discuți, te rog, tot în oglindă, cazul Bulgariei și României?
7. Cum se vede deficitul comercial românesc dintr-o perspectivă structurală în context internațional? Cum explică economia politică marxistă deficitele comerciale din anumite țări ca manifestări ale dezvoltării inegale la nivelul sistemului mondial capitalist ? Și ca să încheiem cu o referire la alternativa socialistă la capitalism, te-aș întreba dacă transformarea statului într-un stat planificator la nivel național ar putea să elimine ocurența sistemică a deficitului comercial care nu face bine economiei unei țări ? Ce ne spune cazul Chinei în acest sens ? Și, o întrebare adiacentă despre alternativă, cum ar trebui să fie sistemul global al comerțului comercial ca acesta să elimine dezvoltarea dependentă și inegală caracteristică capitalismului ? 

***

Dacă intri în perioadă de criză cu deficit foarte mare atât comercial cât și bugetar și ești obligat de creditori să reduci deficitul bugetar, acest lucru implică automat îndatorarea sectorului privat și deci, o austeritate care e autocontradictorie : economia nu se va lansa mai ușor, ci mai greu, cu ajustări sociale dureroase.

Atragerea capitalului străin nu e o problemă dacă te asiguri că-l poți trata ca pe cel național, dacă îi impui niște condiții, dacă forța de muncă va fi pregătită și calificată în timp – e un șir întreg de condiții pe care trebuie să-l urmezi în dezvoltarea unei economii capitaliste, nu doar un pas sau altul în izolare – ca și cum capitalul străin ar veni și ne-ar da ceva pe gratis sau ne-ar ‘salva’ de noi înșine.

De ce să producă în România și să vândă în Germania ? Pentru că produci cu forță de muncă de 2-3 ori mai ieftină în România, producția va fi mai ieftină, câștigul rămâne în Germania sau la multinațională. Aproximativ 50 % din comerțul global azi e efectuat între filialele aceleiași multinaționale (comerț intra-firmă), ceea ce are implicații majore poate chiar și la nivel geopolitic, speculez eu. Dar în mod cert au implicații economice – aceste fluxuri comerciale nu vor mai reflecta ‘preferințele’ consumatorilor sau fundamente economice seci, ci decizii de optimizare luate de businessuri foarte largi și mobile.

În logica vicioasă a acumulării capitaliste, nivelul de trai îți este condiționat de câtă marfă poți produce și arunca pe piețe și de existența unui segment larg de consumatori care să le și cumpere. E un model societal care clar ne ucide lent dar sigur, însă nu va fi atât de ușor de scăpat de el doar prin închiderea granițelor sau protecționismul arbitrar.

Asta e problema cea mai mare a discuțiilor economice din spațiul public și politic – toți cred că apeși un buton și apare bunăstare. Fie că e vorba de stânga social-democrată care cere taxe mari sau ‘stat social’, fie că e vorba de dreapta cu ‘investițiile’, suveraniștii cu protecționismul, etc – ideea că apăsarea unui buton magic conduce inevitabil la nu știu ce rezultat favorabil e pură amăgire.

Pe baza datelor existente am putut să descompun doar diferența dintre 2015 și 2023 – și aici, deși Bulgaria a suferit cam aceeasi devalorizare de preț ca noi, pe volum a crescut. Noi, invers, venim în 2015 cu o situație destul de bună și o terminăm catastrofal în criza actuală.

Simțim că nu putem face nimic efectiv, că sistemul e închis și răspunde doar la niște decizii-cheie cu care noi nu avem nimic de-a face : politicienii nu ne reprezintă cu nimic – ba chiar lucrează împotriva intereselor noastre directe, economia nu produce lucruri de care viața are nevoie, ba chiar din contră.

04.08.2025