Alegerile din România și agonia neoliberalismului: militarizare și austeritate, cu sau fără, „suveraniști” [preluare]

Prin și după pandemie, criza prețului la energie, inflația galopantă, scumpirea creditelor și războaiele geo-economice și geopolitice, intervențiile statelor în economia de piață pentru salvarea capitalului  au devenit tot mai explicite și normalizate. Tranziția verde și digitală, și complexul industrial-militar (înarmarea, războaiele și reconstrucțiile post-război) sunt noile sectoare preferate ale capitalul prin care acesta distruge vechiul insuficient de profitabil și creează noi soluții la noile crize ale acumulării de capital, în Europa fiind susținut din fonduri publice naționale sau fonduri publice care circulă prin fondurile europene. Asta se întâmplă în condițiile în care mișcarea liberă a capitalului peste granițele statelor naționale sau blocurilor de interese economice, facilitată timp de cinci decenii prin Washington și apoi prin Wall Street Consensus, este îngrădită prin măsuri protecționiste sau sancțiuni reciproce. 

În acest articol, făcând apel la mai multe analize ale mele din ultimii doi ani fără a le detaila, îmi propun două lucruri:

1) să realizez o diagnoză complexă a situației din jurul alegerilor din România, urmărind trenduri globale și efecte locale, spectrul politic actual din Parlamentul European și Parlamentul României, transformările capitaliste din ultimii 35 de ani din țara noastră, crearea condițiilor pentru formarea și întărirea extremei drepte, momentul său din 2024 ca moment al unei revolte generalizate, nemulțumirile claselor lucrătoare, și vacuumul politic creat de agonia neoliberalismului; și

2) să prezint o viziune despre nevoia și posibilitatea formării unei mișcări a mișcărilor muncii, locative, feministe, ecologiste, queer și ale minorităților etnice și rasializate caracterizate prin coagularea acestora în cadrul stângii socialiste internaționaliste și antiimperialiste și în jurul luptei de clasă, pe care o consider a fi cea mai integratoare luptă în vederea contracarării a ceea ce economista feministă Amaia Pérez Orozco numește conflictul între viață și capital.   

Articolul a fost preluat de aici:

CUPRINS

Trenduri globale, efecte locale

Spectrul politic 2024 : Parlamentul European și Parlamentul României

Transformările capitaliste din România

Crearea condițiilor pentru formarea și întărirea extremei drepte

Momentul extrema dreaptă: revolta cui?

Nemulțumirile claselor lucrătoare          

Vacuumul politic creat de neoliberalism

Perspectiva stângii socialiste asupra unor probleme punctuale: exemplul locuirii

Dincolo de probleme punctuale: solidarizarea pentru acțiune socialistă

Epilog

(…)

În acest articol, pe lângă analiza situației locale explodate prin alegerile politice din acest an, situație ce trebuie văzută în contextul global al agoniei neoliberalismului, am creionat o viziune despre posibila creștere a unei stângi socialiste internaționaliste și antiimperialiste prin două căi paralele: 1) focalizarea pe cunoașterea și soluționarea unor probleme punctuale prin măsuri de tranziție generatoare de schimbări radicale care se înscriu în logica transformării sistemului în perspectivă mai îndelungată; și 2) extinderea celulelor individuale militante înspre mișcări muncitorești, locative, feministe, ecologiste, queer, sau ale minorităților etnice și rasializate, și coagularea unei mișcări a mișcărilor în cadrul luptei de clase socialiste, integratoare. Asta înseamnă de fapt redirecționarea revoltei claselor lucrătoare împotriva cauzelor structurale ale exploatării, inegalităților, nedreptăților, și încălcării demnității umane, care azi este fragmentată prin manipulările extremei drepte și ale dreptei, sau chiar și ale stângii non-socialiste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *