“Odată cu apariția grevelor feministe contemporane începem să ne referim la un feminism de al patrulea val, unul înrădăcinat în lupte proletare și integrat solid în miezul luptelor sindicale și extra-sindicale anticapitaliste tot mai frecvente și al redescoperirii aspirațiilor socialiste. Prima convocare a venit în 2016 în Polonia, pentru dreptul la avort atacat de coaliția conservatoare dintre politicienii de dreapta și biserică. A urmat fără întârziere Argentina, care, din punctul de vedere al îmbinării teoriei cu practica, e cel mai interesant exemplu. Declanșator a fost ceea ce aproape poate fi numită o practică a femicidului și travesticidului. De la analiza materialistă a fenomenului care le ucidea vecinele, mamele, fiicele și surorile, tovarășele din Ni Una Menos au progresat spre o gamă largă de revendicări pentru combaterea violențelor sociale, juridice, economice, politice, culturale, morale, fizice, verbale și sexuale suferite de femei, lesbiene, travestiți și transsexuali (ca să citez din chemarea lor la luptă), pentru că transincluziunea și înțelegerea corpurilor feminizate dincolo de esențialisme uterine și cromozomiale e cheie.”

După o scurtă trecere în revistă a grevelor feministe ce au loc în ultimii ani din America Latină până în Europa și mai departe, lucrarea prezintă tezele propuse de feminismul celor 99%, organizarea grevei femeilor la Bruxelles și importanța unei mișcări cu baza proletară largă în colaborare cu sindicatele. Prezentarea se încheie cu câteva gânduri despre importanța luptelor reproductive pentru depășirea revoluționară a capitalismului.
CUPRINS:
Al patrulea val
Greva feministă în Argentina
Manifestul Feminismul celor 99%
8 martie la Bruxelles
Perspective, contradicții, tensiuni
Vrem totul, pentru că orice altceva e prea puțin